- a sufla ceva cuiva
- fig. to trick smb. out of smth.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a sufla ceva cuiva
Look at other dictionaries:
sufla — SUFLÁ, súflu, vb. I. 1. intranz. A elimina aer din gură sau din plămâni cu o anumită forţă; a expira forţat aerul. ♢ expr. A sufla în lumânare (sau în lampă) = a stinge lumânarea sau lampa expirând cu putere aerul asupra flăcării. A sufla în foc … Dicționar Român
vorbă — VÓRBĂ, vorbe, s.f. 1. Cuvânt. 2. Şir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă. ♢ expr. Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială. A avea o vorbă cu cineva = a avea… … Dicționar Român
bate — BÁTE, bat, vb. III. I. 1. tranz. şi refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat şi violent (cu palma, cu pumnul, cu băţul, cu biciul etc.) A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ♢ expr.… … Dicționar Român
trece — TRÉCE, trec, vb. III. I. 1. intranz. A merge fără a se opri, printr un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a şi urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ♢ expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu,… … Dicționar Român
trage — TRÁGE, trag, vb. III. I. 1. tranz. A face efortul de a mişca, de a deplasa ceva, apucându l pentru a l da la o parte sau pentru a l îndrepta spre un anumit punct. ♢ expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a i face (cuiva) un semn, a i atrage… … Dicționar Român
suna — SUNÁ, sun, vb. I. 1. intranz. A scoate, a produce, a emite anumite sunete. ♢ expr. A suna a gol = a scoate sunete caracteristice unui vas care nu conţine nimic. ♦ (Despre ceas) A marca timpul (prin bătăi mecanice). ♢ expr. A i suna (cuiva) ceasul … Dicționar Român
vânt — VÂNT, vânturi, s.n. 1. Deplasare pe orizontală a unei mase de aer provocată de diferenţa de presiune existentă între două regiuni ale atmosferei. ♢ Vânt rău = întâmplare nenorocită care loveşte pe cineva. ♢ Loc adv. Ca vântul = foarte repede. ♢… … Dicționar Român
pagubă — PÁGUBĂ, pagube, s.f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; stricăciune care provoacă o pierdere, o daună. ♢ loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ♢ expr. Atâta pagubă! sau mare pagubă! nici o pagubă! pagubă n… … Dicționar Român
buză — BÚZĂ, buze, s.f. l. Fiecare dintre cele două părţi cărnoase care mărginesc gura şi acoperă dinţii. ♢ Buză de iepure = anomalie congenitală care constă în faptul că buza este uşor despicată (ca la iepure). ♢ expr. (fam.) A rămâne cu buzele umflate … Dicționar Român
cânta — CÂNTÁ, cânt, vb. I. 1. intranz. şi tranz. A emite cu vocea sau cu un instrument un şir de sunete muzicale care se rânduiesc într o melodie, într un acord etc. ♢ expr. Joacă cum îi cântă = face întocmai cum îi porunceşte altul. ♦ (Despre păsări,… … Dicționar Român
strecura — STRECURÁ, strecór, vb. I. 1. tranz. A trece un lichid printr o strecurătoare, printr o sită, printr o ţesătură pentru a l separa de părticelele solide sau de corpuri străine şi pentru a l limpezi, a l face omogen. 2. refl. (Despre lichide) A… … Dicționar Român
